Creditul de la IFN sau de la bancă: ce diferă în practică

Atât băncile, cât și instituțiile financiare nebancare (IFN-uri) pot acorda credite de consum persoanelor fizice, iar contractul pe care îl semnezi respectă, în ambele cazuri, aceleași reguli de bază privind informarea, DAE, dreptul de retragere și rambursarea anticipată. Diferențele reale țin de modul de finanțare, de supraveghere, de criteriile de aprobare și, mai ales, de cost.

În practică, IFN-ul este adesea alegerea celor care au nevoie de bani foarte repede sau care au fost refuzați de bănci. Uneori este o soluție rezonabilă pentru o sumă mică pe termen scurt, alteori este începutul unui șir de împrumuturi scumpe. Mai jos afli ce deosebește concret cele două tipuri de creditori, cum verifici că ai de-a face cu o instituție autorizată și ce întrebări îți pui înainte de semnare. Textul are caracter informativ; nu recomandă vreun creditor anume.

Ce este un IFN și ce este o bancă

Banca este o instituție de credit autorizată de BNR, care atrage depozite de la public și acordă credite, iar IFN-ul este o instituție financiară nebancară care poate acorda credite, dar nu are voie să atragă depozite de la populație. Această deosebire de finanțare explică majoritatea diferențelor de preț și de reguli.

Cum se finanțează fiecare

Banca împrumută în bună parte bani proveniți din depozitele clienților, care sunt relativ ieftini. IFN-ul se finanțează din capitalul acționarilor, din credite luate de la bănci sau de la grupul din care face parte. Banii lui costă mai mult, iar costul se transmite în dobânda ta.

Cine îi supraveghează

Ambele categorii sunt sub supravegherea Băncii Naționale a României, dar cu intensitate diferită. Băncile respectă cerințe prudențiale stricte de capital și lichiditate. IFN-urile sunt înscrise în registrele BNR, iar cele mai mari, aflate în Registrul special, sunt supravegheate mai atent decât cele din Registrul general. Casele de amanet și casele de ajutor reciproc apar într-un registru separat de evidență.

Diferențele care se văd în practică

Pe scurt, IFN-ul câștigă de obicei la viteză și flexibilitate, iar banca la cost și la gama de produse. Tabelul rezumă diferențele tipice; fiecare creditor are însă politica lui.

De ce costul este mai mare la IFN

Pe lângă finanțarea mai scumpă, IFN-ul acceptă clienți cu risc mai mare: venituri mai mici, istoric cu întârzieri, vechime scurtă în muncă. Creditorul compensează riscul cu o dobândă mai mare și, uneori, cu comisioane. Pentru a vedea costul complet, uită-te la DAE, explicată în DAE: ce este dobânda anuală efectivă și cum o compari, și la suma totală plătibilă.

Legislația din România a introdus și plafoane pentru costul total al anumitor credite de consum, care vizează în special împrumuturile acordate de creditorii nebancari. Valorile și condițiile se pot schimba, așa că verifică forma în vigoare a OUG nr. 50/2010 sau întreabă la ANPC.

Sfat: La sumele mici și foarte scurte, DAE poate arăta enorm chiar dacă suma plătită în plus pare mică. Compară întotdeauna și suma în lei pe care o dai înapoi, nu doar procentul.

Cum evaluează fiecare cererea ta

Ambii creditori îți verifică identitatea, venitul și istoricul, dar ponderea fiecărui element diferă. Banca pune accent pe venitul dovedit și pe gradul de îndatorare, iar IFN-ul poate accepta venituri mai mici sau un istoric mai slab, cu un preț pe măsură.

Ce verifică banca

• venitul net și stabilitatea lui, cu limitele de îndatorare stabilite de BNR, explicate în Gradul de îndatorare: cât poți împrumuta din venitul tău;
• istoricul de la Biroul de Credit și din Centrala Riscului de Credit;
• relația ta cu banca: cont de salariu, alte produse.

Ce verifică IFN-ul

• identitatea, adesea prin procese online cu fotografie și act;
• venitul declarat sau dovedit prin extrase de cont;
• Biroul de Credit, la care participă multe IFN-uri, și, pentru cele din Registrul special, raportarea în Centrala Riscului de Credit.

Așadar, un credit de la IFN apare în istoricul tău la fel ca unul bancar. Întârzierile la un IFN te pot împiedica ulterior să obții un credit ipotecar. Mai multe despre raportare găsești în Biroul de Credit: ce informații păstrează și cât timp.

Cum verifici că un IFN este autorizat

Verificarea se face în registrele publicate pe site-ul BNR: caută denumirea exactă a firmei și numărul de înscriere și compară-le cu datele din contract și de pe site-ul creditorului. Durează câteva minute și te protejează de fraude.

1. Notează denumirea completă a societății și codul unic de înregistrare de pe site sau din ofertă.
2. Deschide registrele IFN publicate pe site-ul BNR, la secțiunea dedicată instituțiilor financiare nebancare.
3. Caută societatea și verifică dacă figurează ca activă, în Registrul general sau special.
4. Compară adresa și datele de contact cu cele primite.
5. Verifică dacă intermediarul care te contactează, dacă există, are la rândul lui calitatea de intermediar de credit declarată.

Atenție: Un „creditor” care îți cere să plătești în avans o taxă de aprobare, de asigurare sau de „deblocare” într-un cont personal ori prin transfer de bani, înainte să primești creditul, este un semnal clasic de fraudă. Oprește discuția și semnalează cazul la poliție și la ANPC.

Alte semnale de alarmă

• oferta vine nesolicitată pe rețele sociale sau prin mesaje, cu „aprobare garantată fără verificări”;
• nu primești formularul standard SECCI și nici proiectul de contract;
• ți se cer parole, coduri de autentificare bancară sau fotografii ale cardului;
• firma nu apare în registrele BNR sau are un nume foarte asemănător cu al unei instituții cunoscute.

Contractul: aceleași drepturi, aceleași capcane

Fie că semnezi la o bancă sau la un IFN, contractul de credit pentru consumatori trebuie să respecte aceleași reguli de transparență: DAE, suma totală plătibilă, graficul de rambursare, dreptul de retragere și condițiile de rambursare anticipată. Diferențele apar la nivelul costurilor și al clauzelor specifice fiecărui creditor.

Ce citești cu atenție la un IFN

• Penalitățile de întârziere, care pot crește rapid suma datorată.
• Comisioanele de prelungire sau de reeșalonare a scadenței, frecvente la creditele foarte scurte.
• Cesiunea creanței: dacă nu plătești, datoria poate fi vândută unei firme de recuperare.
• Asigurările atașate, care pot fi prezentate ca obligatorii deși nu sunt.

Ghidul despre Contractul de credit: clauzele pe care să le citești atent îți arată unde să cauți fiecare dintre aceste elemente, iar Comisioanele la credit: analiză, administrare, rambursare explică tipurile de comisioane uzuale.

Dreptul de retragere se aplică la ambele

Ai 14 zile calendaristice să te retragi din contractul de credit, fie că e de la bancă, fie de la IFN, restituind suma și dobânda pe zilele folosite. Procedura este descrisă în Dreptul de retragere din contractul de credit explicat.

Când poate avea sens un IFN și când nu

Un IFN poate fi o opțiune pentru o sumă mică, pe un termen scurt, când ai calculat exact cum o rambursezi și nu ai acces la o variantă mai ieftină. Devine o problemă când îl folosești pentru a plăti alte datorii sau cheltuieli curente recurente.

Dacă ai fost refuzat de o bancă, merită să afli motivul înainte de a merge mai departe; vezi Creditul refuzat: motivele frecvente și ce poți face. Iar dacă ai deja mai multe împrumuturi mici și scumpe, analizează consolidarea lor într-un singur credit.

Unde reclami dacă apare o problemă

Dacă ai o neînțelegere cu creditorul, începe cu o reclamație scrisă la el, păstrând numărul de înregistrare, apoi poți apela la instituțiile publice și la mecanismele alternative. Traseul este asemănător pentru bănci și IFN-uri.

1. Reclamație la creditor, pe e-mail sau la registratură, cu numărul contractului și descrierea problemei.
2. ANPC, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, pentru practici comerciale incorecte sau clauze abuzive.
3. BNR, pentru aspecte legate de autorizare și de respectarea reglementărilor de către entitățile supravegheate.
4. CSALB, Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar, pentru o soluție amiabilă, în cazul entităților care intră în competența lui.
5. Instanța, ca ultimă opțiune, ideal cu sprijinul unui avocat.

Ideile principale

Banca și IFN-ul acordă credite după aceleași reguli de bază privind transparența și drepturile consumatorului, dar diferă prin finanțare, supraveghere, criterii de aprobare și cost. IFN-ul este mai rapid și mai flexibil, banca este de obicei mai ieftină. Indiferent unde mergi, verifici autorizarea în registrele BNR, compari DAE și suma totală, citești contractul și te gândești dinainte cum vei rambursa. Pentru o decizie concretă, un consultant financiar autorizat te poate ajuta să vezi întreaga imagine; vezi și ghidul complet despre creditul de nevoi personale.

Pe scurt:

• IFN-urile nu atrag depozite și împrumută din surse mai scumpe;
• viteza mai mare se plătește, de regulă, cu un DAE mai mare;
• creditele de la IFN apar în istoricul tău la fel ca cele bancare;
• nicio instituție legitimă nu îți cere bani în avans pentru „deblocarea” creditului.